Din familia parvovirusurilor (virusuri ADN) numai unul este patogen pentru om. Calea de transmitere este respiratorie iar contagiozitatea este mare.

Gravidele cu risc crescut de a se infecta sunt cele care vin in contact cu copiii mici (educatoare, personal medical). Diagnosticul in sarcina este cel serologic prin evidentierea anticorpilor specifici antiparvovirus B 19, anticorpi tip Ig M sau tip Ig G, prin reactii tip ELISA.

Transmis transplacentar, parvovirusul B 19 afecteaza precursorii eritrocitari ai fatului, care va face anemie aplastica cu aparitia consecutiva a hidropsului fetal (cu posibila moarte fetala in utero).

Decelarea serologica la gravida de anticorpi tip IgM si absenta celor de tip Ig G indica o infectie activa cu parvovirus B19 necesitind monitorizarea atenta a sarcinii cu dozarea repetata a alfa feto proteinei serice materne si monitorizarea ecografica a fatului (decelarea semnelor de hidrops fetal).

 
In cazul in care se depisteaza serologic prezenta anticorpilor de tip Ig G si absenta celor de tip Ig M riscul de infectie in sarcina este practic nul.

De asemenea absenta ambelor tipuri de anticorpi, tip Ig G si tip Ig M, semnaleaza un risc crescut de infectie in sarcina si deci evitarea contactului cu copii mici.