În anii ’60, eminentul Prof. Dr. Linus Pauling (dublu Laureat al Premiului Nobel) definea unul dintre principiile nutriţiei ortomoleculare. Astfel: „ ... nutriţia ortomoleculară înseamnă conservarea sănătăţii optime sau tratarea afecţiunilor prin modificarea concentraţiilor substanţelor care se găsesc în mod normal în compozitia organismului...”.
La sfârşitul anilor ’70, după studiul a cei peste 100 de compuşi ortomoleculari nutriţional-activi existenţi în grâul verde încolţit, Dr. Erp – Thomas (reputat cercetător în nutriţia clinică) a lansat cu ocazia articolului „A New Concept in Diet” (din „Rising Sun Publication” – Boston/ SUA), ipoteza cum că iarba verde provenită din încolţirea grâului (grâul verde încolţit) reprezintă „alimentul perfect din punct de vedere micronutriţional”. Dr. Erp – Thomas susţinea că, bagajul micronutriţional a 3 litrii de suc de grâu verde încolţit organic este echivalent cu cel a peste 70 Kg de legume de grădină cultivate în condiţii bio.
